Despre Halloween.
Pot fi subiecte delicate pentru unii.
Dacă nu-ți place, nu te opri. Mergi mai departe și ia doar ce îți este de folos.
Nu mă interesează să conving pe nimeni de absolut nimic. Oamenii nu se conving din exterior de nimic. Tot ce fac și citesc oamenii, este doar pentru a-și valida o intuiție și o voce interioară. Adevărata convingere și transformare vine din interior.
Una este semnificația unui anume lucru la originea sa și alta este ce mai ajunge peste veacuri la noi. Și în paranteza asta formată din veacuri și milenii, de multe ori ne sunt confiscate ritualurile, sărbătorile, bolile. Sunt confiscate și denaturate după bunul plac al prădătorilor.
Însă de datoria noastră este să cunoaștem, să cercetam și să fim treji.
Să vă dau câteva exemple de denaturare distructivă:
– „Femeia la ciclu este necurată… să nu intre în Biserică.”, „Femeia lăuză este necurată. Patruzeci de zile… bărbatul să nu se apropie de ea pentru că devine și el necurat.”.
Femeia nu este necurată.
Nici la ciclu, nici la lăuzie.
Astea-i sunt setările „din fabrică”.
Mă îndoiesc că cineva a făcut-o necurată intenționat încă din faza de „proiect”.
Însă, din punct de vedere al igienei (faptul că apa curentă, absorbante etc., au apărut doar recent) era mult mai bine pentru femeie să stea liniștită, în casă. Nu aveau nici atâtea haine de schimb, nici variante ca acum de protecție. Așadar atât hainele, cât și scaunele bisericii se murdăreau.
Acesta a fost inițial scopul acestei „interdicții”.
Ajuns însă la noi ca o stigmatizare… să ne simțim vinovate, necurate și inferioare că iese așa ceva din noi. Și tare s-a mai bătut moneda pe așa ceva.
Din păcate, chiar în vara anului 2020, în tabăra cu adolescenții, am întrebat fetele ce cred și cum se simt vis a vis de acest mecanism fiziologic. Din 11 fete, doar 2 au considerat ceva normal și natural. Restul de 9 considerau o povară, o mizerie, ceva scârbos, rușinos, de care s-ar fi lipsit bucuroase. Știți ce înseamnă pentru femeie să trăiască niște zeci de ani cu acest sentiment lună de lună??? Cam acesta este efectul propovăduirii că „femeia la ciclu este necurată”. Nicidecum nu este necurată.
Ceea ce se întâmplă fiziologic în timpul menstruației și tot acest ciclu lunar al femeii, în strânsă legătură cu fazele lunii, este ceva incredibil de perfect, mistic și fascinant. Dar cum poți înrobii o femeie? Cum îi poți lua puterea? Făcând-o necurată și rușinată de propriul său corp (este prea mult de vorbit despre acest lucru ca să pot acoperi într-o postare/articol).
„Femeia lăuză este necurată 40 de zile. Bărbatul să nu se apropie de ea (să nu facă sex) pentru că altfel va fi și el necurat.”.
În unele zone se zice și că trebuie să se ducă ierarhic rudele femei în anumite zile cu diverse: supă de nu știu care etc.
Nicidecum nu este necurată.
Nașterea și femeia care naște sunt miracolele acestei vieți.
ÎNSĂ, după ce naște, în mod natural femeia este setată exclusiv pentru bebeluș.
Corpul are nevoie să se refacă, bebelușul și mama au nevoie de acomodare unul cu altul și la noua viață de familie. Bebelușul este alăptat, mama obosită etc. etc… ia gândiți-vă voi, peste toate acestea să vina bărbatul cu pretenții de sex. Exact de aceea s-a dat această restricție de 40 de zile… nu pentru că ar fi necurată… ci pentru că săreau bărbații pe ele pentru „datoria conjugală” (nu mai zic câte rămâneau gravide imediat dacă se întâmpla asta). Și atunci, dacă cu frumosul nu poți învăța un cuplu despre empatie, susținere, abstinență în astfel de cazuri, atunci îi zici că e necurat dacă face sex cu ea. Să stea departe de ea 40 de zile după naștere, să aibă timp femeia să-și traga sufletul, să i se vindece pelvisul, să i se retragă uterul, să se-nvețe bebelușul la sân… de unde timp și libido pentru sex?
Poate vi se pare straniu ce vă spun. Mergeți la țară și vorbiți cu femeile bătrâne… să vedeți că exact așa este. Întrebați-vă bunicile și străbunicile.
Hai să ne întoarcem la Halloween.
O sărbătoare veche (importată și de noi în ultimul timp) în care oamenii își aduc aminte de cei dragi lor care au murit. De strămoșii noștri din neam din care suntem parte și noi. Dacă vă uitați la minunatul film „Coco” veți înțelege partea spirituală a acestei sărbători foarte vechi. Și semnificația ei inițială.
ÎNSĂ!
Eu o consider astăzi o sărbătoare confiscată.
Confiscată și folosită pentru a genera frică.
Oamenii au ajuns să asocieze Halloweenul cu zgomot de oase de schelete, cu filme de groază, cu machiaje grotești și alte chestii. Oare ce impact are toată această asociere în subconștientul unui copil? Și ne mai mirăm că suntem o omenire de miliarde de oameni în care adulții își trăiesc viața într-o continuă frică de moarte. O frică teribilă, tabuu, care ne împiedică să trăim.
Nu vă zic nici să țineți nici să nu țineți sărbătoarea aceasta.
Orice zi poate fi o sărbătoare așa cum vrem noi.
Dacă totuși vreți să faceți un moment deosebit cu copiii voștri, ce-ar fi să aduceți în discuție frica de moarte? Copiilor le mor bunicii, pisicile, peștișorii. Iar părinții nu știu cum să gestioneze această durere și confruntarea cu moartea ( am postări și articole mai vechi pe această temă… despre suferința la copii).
Uitați-vă împreună la filmul „Coco” și apoi discutați. Aduceți-vă aminte de morții voștri dragi din familie… arătați-le poze și spuneți-le istoriile lor de viață. Tratați moartea cu naturalețe și nu vă feriți să aveți aceste discuții cu copiii voștri.
Conectați-vă la istoria genealogică a străbunilor voștri.
Faceți un arbore genealogic pe un carton mare (îi dă un sentiment de apartenență foarte valoros copilului) amintiți-vă rădăcinile și învățați-i pe copii că aceste rădăcini le pot fi forța secreta sau piatra de moară.
Dacă copiii aud de Halloween și vor și ei, așa de mare folos le va fi să vorbiți acestea cu ei. De teribila povară îi eliberați și îi faceți adulții liberi și încrezători de mâine. Conectați cu viața, cu moartea și cu ciclurile vieții și ale naturii.
Însă tare inutilă și periculoasă mi se pare sărbătorirea aceasta a Halloweenului așa cum se face acum și ce semnifică acum: un festival al fricii și al groazei. Trebuie neapărat să simți frica. De ce? Nu suntem sătui după 8 luni de teroare și numărat morții?
Dacă vreți această sărbătoare, nu o serbați ca un festival al fricii. Nu vă conectați iar la imensul egregor creat de conștiința umană din 2020. Debranșați-vă de la el și faceți din această zi o oportunitate să acționați invers: eliberați-vă copiii din ghearele fricii și neputinței.
Știți câți copiii sunt terorizați de frica de moarte?
Și nu au cu cine vorbi pentru că simt în părinții lor aceeași angoasă. Nu am curs sau tabără în care copiii să nu-mi spună de această frica.
Eu cred că la origini, această sărbătoare este despre o oportunitate de a ne reaminti că totul este ciclic, de a ne cinsti străbunii pentru ceea ce ne-au dăruit, de a vindeca răni pe care poate le transmitem de generații de la unii la alții, de a rupe lanțuri grele de veacuri, de a ne împrieteni cu intuiția noastră și de a ne reaminti că viață și universul nu înseamnă doar pătrațica aceasta în care stăm.
Însă, așa cum v-am scris în articolul despre egregori, tot ceea ce se face colectiv în același timp, astfel de evenimente în care se canalizează atenția și gândurile oamenilor în aceeași „albie”, capătă putere foarte mare.
Atenție la ce vă conectați făcând ceea ce face o lume întreagă, în același timp, în aceeași zi. Să nu vă treziți conectați la altceva decât credeți voi că este. Și atenție la simboluri. La tot ceea ce este vizual. Pătrund puternic și direct în subconștient și te leagă de acel egregor voit creat.
Mergi pe fir întotdeauna și vezi mâna care hrănește din umbra.
Acolo este diferența.
Mestecați singuri, nu lăsați pe nimeni să vă dea ceva gata mestecat. Treceți prin filtrul și intuiția voastră.
Sufletul vostru știe ce vă este de folos și ce nu.
„Toate lucrurile îmi sunt îngăduite, dar nu toate îmi sunt de folos.”.