Meniu Închide

De ce este important feedback-ul

Cum ar fi să participi la o întălnire importantă, la o cină în restaurant cu șefii tăi sau parteneri de afaceri și să îți comanzi o salată cu mult… pătrunjel.

Și să-ți rămână o frunză verde… plină de vitamina C între dinții din față. Și… toți să vadă… și nimeni să nu-ți spună… că e jenant… iar tu să vorbești toată seara și să râzi… cu frunza de pătrunjel bine înfiptă între dinți… coșmar, nu?

Eu de duminică am rămas cu gândul la cum dăm noi, oamenii, feedback și de ce așa și nu în alt fel (și multe puncte slabe am găsit la capitolul ăsta la mine).

 

 

Însă dincolo de felul cum dăm feedback și de ce într-un anume fel, astăzi aș vrea să scriu despre o categorie aparte: cei care nu dau feedback.

Ei bine, cei care nu dau feedback zic eu că se împart în două categorii: pasiv-agresivii și lașii.

Pasiv agresivii sunt mai ales oamenii aflați pe poziții de conducere, superioritate, autoritate față de cineva.

Faptul că nu dau feedback este o atitudine pasiv agresivă.

Un pasiv-agresiv îl lasă pe celălalt să vadă că ceva nu este în regulă, însă nu îi spune ce.

Iar celălalt simte că stă lângă o oală sub presiune care poate oricând exploda.

Doar imaginați-vă că spuneți/faceți ceva și nu primiți nici un feedback. Parcă totul se duce într-o gaură neagră. Și nu știi dacă e bine sau nu ce ai făcut. Și cu cât tăcerea se prelungește, începi să te neliniștești și să creezi scenarii din ce în ce mai apocaliptice în mintea ta. Și nu știi niciodată ce te va trăzni, nu te poți ajusta, te simți într-un pericol continuu și fară sisteme de referință, bâjbâind în noapte. Pentru că de la celalalt nu vine nici un feedback la ceea ce ai trimis. Și aceasta este o formă de agresivitate mascată.

Și mi-am dat seama duminică de asta, pentru că și eu fac uneori așa… chiar recent am făcut asta… am tăiat o relație fară să spun de ce… fară să dau feedback. Ori asta este agresivitate la adresa celuilalt.

 

 

O altă categorie de oameni care nu dau feedback sunt lașii…

Pentru că nu vor să supere pe nimeni.

Și țin totul în ei, eventual bârfesc pe la alții, reprimă etc…

Dar feedback nu dau persoanei în cauza… că dacă se supară?

Eu mă tot gândesc la asta de duminică. Mi se pare esențial să dai feedback. E un gest de bunavoință și empatie față de celălalt… un semn că-ți pasă… e ca și cum îi aprinzi lanterna unui om care bâjbâie în întuneric pe drumul spre tine și spre sine însuși. Ce face celalalt cu feedback-ul tău nu mai este treaba ta. Ci doar a lui.

Tu doar dă feedback autentic și onest referitor la ce simți și cine ești tu vis a vis de acțiunea celuilalt.

Este absolut eliberator să dai feedback spunând ce simți tu .

Credeți-mă și testați.

Eu m-am îndrăgostit iremediabil de starea de a da feedback dintr-o poziție de autenticitate și asumare.

Poate te simți vulnerabil/ă la început, dar puterea și eliberarea de după merită orice ieșire din zona de confort.

Tăcerea, ignorarea, lipsa feedback-ului… pot răni mai mult decât o vorbă spusă la nervi sau un adio elegant și asumat.
Tăcerea doare așa tare… și asta îmi reamintesc întăi mie.

Desen de Chiara Bautista.