Meniu Închide

Diferența dintre realitate și adevăr

Diferența dintre realitate și adevăr.

Ceea ce este… acela este adevărul.

Adevărul include realitatea/realitățile.

Ceea ce percepem… aceea este realitate… și fiecare o percem în felurite chipuri, conform filtrelor și ochelarilor colorați pe care îi avem la ochi. Unde mai pui că percepem cu cele 5 simțuri și alea… atrofiate (de exemplu cu ochii vedem doar lumina vizibilă, nu vedem și undele infraroșu și ultraviolete cu proprii noștri ochii).

Dacă TU ești într-o încăpere, tu, ființa umană.

Adevărul este că TU EȘTI.

Însă, dacă în încăpere sunt mama, sora, partenerul, copilul tău, fiecare te va vedea ca fiind ba copilul sau, ba sora/ fratele său, ba partenerul său, ba părintele său. Fiecare de cum te percepe și în funcție de rolul tău. Mama ta te va percepe tot timpul ca fiind copilul său.

 

Deci tu cum ești? Cine ești?

Să spui că ești DOAR mamă, soție etc., ar fi incomplet… este o realitate. Dar nu tot adevărul.

Tu EȘTI toate acelea de mai sus și mult dincolo de ele.

De aceea, pentru că fooooarte puțini au acces la adevăr, este atât de inutil și distrugător să ne batem pe realitățile noastre așa cum le percepem.

Iar dacă vreodată ajungem la ADEVĂR, atunci dispare dorința de a demonstra ceva, că avem dreptate etc… atunci DOAR SUNTEM.

Cât timp ne vom împărți în tabere și ne vom certa pe micile noastre realități distorsionate și atât de incomplete, vom fi niște mari perdanți, pioni pe o imensă tablă de șah.

Când însă începem să ne detașăm de aceste himere și urcăm spre adevăr, începem să ne Re-Amintim the big picture.

Ăsta da moment fain… și cu cât vezi imaginea mai în ansamblu, cu atât mai mult îți dai seama cât de manipulați și în eroare suntem când băgăm mâna printre gratiile cuștilor noastre (închisorile noastre mentale), ca să ne lovim seamănul în nebunia noastră de a demonstra că… avem dreptate.

Că avem putere.

Că ne controlăm viața.

Că ne este mai bine nouă în cușca noastră aurită, decât seamănului nostru din cușca argintată…

Știți… de sus de tot nu se vede dacă cușca este de argint sau de aur… se vede doar o mare de cuști din care noi, oamenii, refuzăm să ieșim, orbiți de strălucirea gratiilor.

Hai să ne Re-Amintim cine suntem… cușca nu are lacăt… trebuie doar să împingem ușa și să ieșim.

Atât.