Zilele acestea sunt denumite deseori cu sintagma „febra sărbătorilor”.

Și chiar că este o febră.

În organismul uman, când apare febra, este un semn că ceva nu este în regulă, ceva se întâmplă acolo.

 

Eu cred că și febra asta de Sărbători este tot un semnal de alarmă:

Că prea suntem prinși în iluzia consumerismului, că ne aducem aminte să fim buni doar de Sărbători, că nu ne simțim bine decât când avem… și habar nu avem „să fim”, că suntem total dependenți de un sistem corupt și găunos și nedrept, dar nu vedem asta nici măcar acum când suntem deja fierți precum broasca.

Sărbătorim ceva doar superficial, conștiința hristică nu prea are loc în noi cu adevărat.

 

De fapt, zilele acestea ne oprim toți de la ce facem.

Și ne sperie întâlnirea asta cu necunoscutul din noi.

Și dintre noi.

Și atunci alergăm să umplem liniștea și tăcerea acestor zile cu cât mai multa gălăgie și lucruri.

Dar poate anul 2020 ne-a învățat mai mult să ne oprim.

Și poate de aceste sărbători ne privim în ochi inclusiv pe noi înșine.

Și poate astăzi decidem să vedem realitatea așa cum este și să ne rupem de iluzie. Definitiv.

Să ieșim din sclavie.

Fară masa critică de oameni care aleg să se trezească nu se poate face nimic.

 

Sărbătorile sunt despre salt în conștiință, despre schimbare, despre liniște și contemplare, despre bucurie interioară, despre transformare, despre iesla încălzită de răsuflarea vitelor, despre simplitate, modestie și întoarcere acasă, în interior, în suflet.

Haideți fară febra anul acesta, bine?

Nu este momentul.

S-a făcut tare tărziu.

 

Nu ne mai putem preface că nu vedem cât de tărziu s-a făcut.