Despre cum ne păcălim creierul… sau cum faci o clasă întreagă să scape de frica de a vorbi în public.

Cred că nu mai este un secret pentru nimeni că sunt absolut fascinată de NLP și că îl folosesc cu orice ocazie pentru a avea rezultatele dorite de mine.

 

 

Vă dau un exemplu…

…cum folosești NLP-ul să scapi o clasă întreagă de frica vorbitului în public.

Același lucru pe care îl voi povesti merge și pentru adulți. Cei care ați fost la conferința mea ați testat singuri cât de eficient este acest instrument pe care îl voi prezenta mai jos.

Abia așteptam să înceapă școală ca să mă văd cu „copiii mei”.

Copiii mei sunt o clasă cu părinți foarte deschiși și o învățătoare absolventă de master NLP.

Și astăzi mi-au spus despre teama asta a lor de a vorbi în public…

 

 

Și le-am spus o poveste reală (așa merge cel mai bine și la adulți și la copii… cu povești:)

„Dragii mei copii, să vă zic ce am pățit săptămână trecută. Am avut o conferință în București cu 150 de oameni necunoscuți în sală. Și aveam emoții teribile, deși nici nu începuse conferința și oamenii nu veniseră încă.

M-am oprit din iureșul gândurilor și emoțiilor ca să văd ce-mi imaginez eu în mintea mea și ce-mi spun de îmi dă așa o emoție neplăcută.

Și ce credeți? Îmi imaginam cum mă bălbăi, cum uit ce am de spus, cum lumea se uită urât la mine și nu le captez interesul etc.

Aceste imagini și bâlbâieli duceau ca rezultat la acea emoție.

Erau adevărate imaginile și sunetele? NU… conferința nici nu începuse, oamenii nici nu erau în sală…

Și ce credeți că m-am gândit eu, dragi copii? Dacă mintea mea își imaginează chestii ireale care mă fac să mă simt prost, oare nu o pot păcăli să își imagineze chestii ireale care să mă facă să mă simt bine? BA DA…

Și atunci m-am jucat cu mintea mea… am început să-mi imaginez cum pe scaunele din sală sunteți voi, copii, fanii mei

Și iată cum acum îmi imaginam că în sală sunteți voi toți ×7 și vă vedeam chipurile încântate și felul minunat și entuziast în care mă primiți de fiecare dată.

Ce emoție credeți că mi-a dat închipuirea aceasta? Una woooow… aveam aripi… abia așteptam să încep.

Apoi dragii mei, a doua zi v-am luat în închipuirea mea și v-am dus în sala de conferințe din Constanța, apoi în Chișinău, apoi în Iași. Și totul a fost perfect.”.

 

 

Inutil să vă zic cum mă ascultau copiii…

„Woooow… noi am fost în vacanță, în turneu”:))).

Apoi i-am scos pe rând în față să facă același lucru când le vorbesc ei celorlalți… să fie atenți ce își imaginează și ce își spun când au emoția neplăcută… și să schimbe „povestea” cu una care le dă aripi.

Foarte fain s-au descurcat. Am mai făcut și altele cu ei. Am vorbit despre greșeli și a greși, dar și despre cum rezolvăm cele mai mari frici. Am dinamitat și frica de a greși dar și alte frici majore ale lor. Tot prin tehnici NLP. Vă povestesc altădată cum am făcut.

Acum… dacă merge așa fain acest NLP cu copiii, să vedeți ce impact și schimbări radicale are asupra adulților.